Daca ai auzit de la parintii si bunicii tai intamplari amuzante despre masinile fabricate pe vremuri in Romania, sa stii ca ele sunt adevarate. La fel si cele legate de fiabilitatea si seriozitatea muncitorilor care lucrau pe vremuri in Uzina Dacia. Mai departe o sa va povestesc cateva istorisiri amuzante despre felul in care se facea munca in anii '80 la Uzina de Automobile Pitesti.
La inceputul anilor '80, isi cumpara un vecin o Dacie 1310 noua. Dar nu orice Dacie, ci una care azi ar fi considerata valoroasa si de colectie. O dacie speciala pentru Canada. Care avea rezervor cu buson pe aripa, nu in spate, cu celebrele jante "canadiene" si cu ceva intarituri in portiere, o masura suplimentara de siguranta. Uzina de la Mioveni a produs multe masini pentru export, iar acest lot din care facea parte si masina lui fusese intors de pe vapor. Adica masinile au plecat pe vapor din Constanta si undeva intr-un alt port din Europa, inainte sa traverseze oceanul, au facut cale intoarcere. Nu este clar de ce, dar mai multe loturi de automobile au fost refuzate de-a lungul timpului...
Odata ce s-au intors masinile, au inceput sa fie distribuite in toata tara. In Bucuresti au ajuns cateva exemplare care erau mai scumpe decat modelul obisnuit, dar pe care le dorea toata lumea. Pentru ca se stia ca tot ce era fabricat pentru export avea o calitate mai buna din toate punctele de vedere. Vecinul meu, acum in varsta destul de inaintata, de vreo 60 de ani, a reusit sa puna mana pe o astfel de Dacie canadiana intoarsa din drum cu doar 5 kilometri la bord. S-a dus omul la un sediu Dacia din centru si a plecat cu masina.
Nu iese bine pe poarta ca la al doilea semafor masina se opreste in mijlocul drumului. Se da omul jos, obisnuit cu Dacia 1300 din trecut, curata jiglerul, sufla, mai da la automat, masina pleaca. La alt semafor, 500 de metri mai in fata, masina iar moare. Si tot asa, pana cand omul meu ajunge acasa cu masina noua dupa ce a facut 8 opriri si a reusit sa parcurga vreo 5 kilometri in vreo 4 ore.
Plin de nervi, face o adaptare tipic romaneasca si baga furtunul direct intr-o sticla. Masina merge perfect si ajunge cu ea la un service din Colentina, care se ocupa si de garantiile de la Dacia. Toate bune si frumoase la service, masina merge perfect. Dar se opreste dupa vreo 5 minute de mers singura. Mecanicul de acolo ii zice ca are mizerie in rezervor. Dar cum sa fie una ca asta posibil cand masina este noua, cu nici 20 de kilometri la bord, cumparata cu o zi inainte?
Scot mecanicii rezervorul si baga unul nou in schimb, masina merge fara probleme. Ulterior, la cateva zile, vecinul meu este sunat de la service si i se explica care a fost problema. Se pare ca vestea s-a dus mai departe si a urmat o investigatie care a facut lumina completa.
La uzina de la Mioveni, asamblarea se facea pe banda. Nu asa de dezvoltata ca acum, ci una mai primitiva, dar tot banda era, astfel incat lucrul sa fie cat mai eficient. Numai ca banda se oprea foarte des. Ei bine, acolo unde se monta rezervorul in portbagaj, mai multi muncitori au fost surprinsi in timpul lucrului mancand masa de pranz. Adica ce aveau ei la pachet de acasa. Si, in timp ce banda era oprita s-au apucat sa manance, dar brusc, banda a inceput sa se miste. Nu stie nimeni ce a fost in capul lor de au dosit repede in cateva rezervoare ce urmau sa fie montate pe Dacii resturile ospatului: oase de pui, ziare si servetele. Probabil au fost nevoiti sa ascunda dovada pauzei si ce loc mai bun puteau alege decat rezervoarele care urmau sa fie sigilate pe vecie?
Adica in rezervorul masinii cei de la service au gasit oase si multe hartii, resturile unei mese de pranz. Ma intreb oare ce ar fi spus canadienii daca aceste masini ajungeau la ei si se puneau in vanzare... Sau poate ca aveau un spion foarte un la uzina care le-a zis: Refuzati lotul asta de Dacii ca vin cu oase la pachet!
