A existat o perioadă în anii ’80 în care Dacia a încercat să-și facă simțită prezența pe piața canadiană. Deși au estimat să vândă 5-10.000 de unitati/an, Dacia nu a fost deloc bine primită printre canadieni.

Între 1983 si 1987 s-au vandut peste 4.000 de masini Dacia în Canada, însă Dacia nu a impresionat pe nimeni, deși era una dintre cele mai ieftine variante de pe piață.

Mulți canadieni posesori de Dacia s-au plâns de problemele automobilului fabricat în Argeș. Într-un articol ce a aparut in martie 1986 in Wall Street Journal, cu titlul: “Când un Renault nu este de fapt un Renault? Atunci când este o Dacie” sunt prezentate aventurile unui canadian care a cumpărat o Dacie si dupa zece luni a constatat ca sunt probleme mari si interminabile cu masina. Ștergatoarele de parbriz porneau singure desi masina era incuiata, „maciuca” schimbatorului i-a ramas in mana, iar sistemul de degivrare functiona cu mari probleme.

Totodată, bărbatul a povestit că i-a făcut plinul mașinii însă când a a ajuns acasă a văzut că era plin de benzină pe bancheta din spate si pe podea, fiindcă era o problemă la rezervorul automobilului.

Tot în acele vremuri, un editorialist de la cotidianul La Presse din Montreal spune ca Aro a fost cea mai proasta masina pe care a condus-o vreodata și că e ca și cand ai conduce un GMC vechi cu peste 300.000 km rulati. El mai spune totodată că a ramas uluit de faptul că trusa de prim ajutor continea atele și instrumente pentru traheotomie.

Prezența Daciei în Canada a fost un eșec total. Problemele de fiabilitate au fost extrem de mari și nemultumirile clientilor au fost numeroase, mai ales că aceștia erau învățați să primească mai ales lucruri de calitate când vine vorba de automobile.