Cele mai impresionante masini din WRC produse vreodata sunt cu siguranta automobilele din Grupa B care au alergat in anii '80. Pe vremea cand pilotul conducea singur masina, fara computere, fara asistenta electronica si cu peste 600 cp sub capota. Iata care sunt cele mai impresionante masini istorice de WRC produse vreodata.

Opel Ascona 400

In 1981, nemtii de la Opel au apelat la tunerul Irmscher si la producatorul de motoare Cosworth ca sa realizeze versiunea sport a lui Ascona si Manta pentru omologare, astfel incat masina sa poata intra in Campionatul Mondial de Raliuri. Numele Ascona 400 era dat de faptul ca, in vederea participarii la raliu, trebuiau omologate pentru sosea 400 de astfel de automobile. Opel a bagat modelul Ascona in Grupa 4, in timp ce, ulterior, Manta a participat in celebra Grupa B. Insa modelul Ascona s-a bucurat de cel mai mare succes, reusind chiar sa obtina titlul mondial in 1982, condusa de Walther Rohrl. Tot cu un Opel Ascona, acelasi Rohrl a mai castigat si celebrul Raliu Monte Carlo in acelasi an. Versiunea de raliu avea tractiune spate, motor de 2.4 litri pe benzina care dezvolta aproape 340 cp fara supra-alimentare.

Ford Escort RS 1800

Ford a reusit sa obtina de 3 ori titlul constructorilor in WRC: in 2006, in 2007 si in 1979. Acum aproape 40 de ani, Ford reusea sa obtina titlul cu ajutorul unui model RS 1800 condus de Bjorn Waldegard, care a si castigat titlul mondial la piloti. Masina se bucura de un motor Cosworth de 2 litri care producea 250 cp, dar si de o serie de modificari ce i-au permis si lui Ari Vatanen sa obtina titlul mondial la piloti cu aceeasi masina, in 1981.

Talbot Sunbeam Lotus

Talbot a obtinut titlul mondial al constructorilor in WRC in anul 1981, un lucru de care marca frantuzeasca disparuta din peisajul automobilistic se poate mandri pentru vecie. Modelul Sunbeam avea tractiune spate, un motor de 2.2 litri modificat de Lotus care producea 250 cp si o greutate infima, de sub 1000 de kilograme. Talbot a reusit sa castige titlul din 1981 in WRC pentru ca a avut o altfel de filosofie: greutatea mica este mai buna decat puterea foarte mare. Acest model a participat in grupa B a Campionatului Mondial de Raliuri.

Lancia Stratos HF

Lancia este si in ziua de azi producatorul cu cele mai multe titluri in WRC, din toate timpurile. Mai precis, Lancia are 10 titluri de fabricant obtinute, in timp ce Citroen (locul secund) are 8 titluri. Si 3 dintre acestea au fost obtinute de catre modelul Stratos, o masina absolut incredibila. Initial, pentru omologarea masinii in Grupa 4 de WRC, era necesara fabricarea a 500 de exemplare, dar in 1976, acest numar a scazut la 400. Lancia a produs 492 de exemplare produse la Torino, de catre Bertone. Masina avea din fabrica un motor de 2.4 litri V6 de pe Ferrari Dino care producea 190 cp in versiunea de strada. Insa varianta de WRC avea motorul modificat si putea atinge 320 cp aspirat sau 560 cp cu ajutorul unui turbo-compresor. Pilotul Sandro Munari a obtinut titlul la piloti in 1977 la bordul unei Lancia Stratos, in timp ce marca a obtinut titlul la constructori cu ajutorul sau in 1974, 1975, 1976.

Fiat 131 Abarth

O masina mai putin cunoscuta de catre iubitorii raliurilor este Fiat 131 Abarth. Aceasta masina i-a adus marcii italienesti titlul constructorilor in WRC de 3 ori, in 1977, 1978 si 1980. In plus, pilotul finlandez Makku Alen a obtinut titlul la piloti in WRC in anul 1978, iar celebrul pilot Walther Rohrl a reusit sa castige titlul pilotilor in 1980, ambii cu un Fiat 131 Abarth. Masina avea motorul pozitionat frontal, tractiune spate si o putere de aproximativ 260 cp obtinuti de catre Abarth dintr-un motor de 2 litri. Ulterior, cand Grupa 4 s-a transformat in Grupa B si au aparut automobilele cu tractiune integrala, Fiat a renuntat la participarea in WRC. Cele trei titluri obtinute de Fiat in anii '70 au ramas singurele castigate de marca italiana.

Peugeot 205 T16

Peugeot a obtinut titlul constructorilor in WRC de 5 ori. De doua ori a reusit performanta cu modelul 205 T16, o masina care s-a produs in varianta de strada in doar 200 de exemplare numite T16 Turbo. Insa masina de raliuri era cea cu adevarat spectaculoasa: motor pozitionat central, tractiune integrala si o putere de peste 450 cp. Motorul de fabrica avea o capacitate de 1800 cmc, insa a fost modificat masiv, reusindu-se dublarea puterii de fabrica de doar 200 cp, iar in unele cazuri, aceste mici automobile cu motor central aveau si peste 560 cp. Echipa Peugeot Talbot Sports condusa de Jean Todt a fost cea mai de succes, reusind sa obtina titlul la constructori de doua ori, in 1985 si 1986, dar si titlul la piloti in aceiasi ani, cu Timo Salonen si Juha Kankkunen. Peugeot 205 T16 a reusit sa invinga competitia formata din Audi, Lancia si Ford, ceea ce a demonstrat eficienta motorului central si a tractiunii 4x4.

Lancia 037

O masina de o importanta aparte este Lancia 037, numita si Lancia Rally. Au fost produse pentru omologarea modelului in Grupa B 200 de exemplare de strada, dotate cu motor de 2 litri supra-alimentate cu compresor. Versiunea de WRC a obtinut o victorie la producatori in 1983, fiind ultima masina cu tractiune spate care a reusit sa castige vreodata un titlu. Automobilul a fost condus de Walther Rohrl, dar pilotul german nu a reusit sa obtina si titlul la piloti in acel an, acesta fiind castigat de Hannu Mikkola cu Audi Quattro. Lancia Rally 037 avea un motor de 2 litri care producea chiar si 300 cp cu ajutorul compresorului mecanic, ultima versiunea, numita Evoluzione 2, cu motor de 2.2 litri, avand 325 cp. Ulterior, Lancia si-a dat seama ca propulsia este de domeniul trecutului si a apelat la tractiunea integrala.

Audi Quattro A1

Audi a obtinut de doua ori titlul constructorilor in WRC, in anii 1982 si 1984, dar a castigat si de doua ori titlul la piloti, condus de Hannu Mikkola in 1983 si de Stig Blomqvist in 1984. Audi Quattro A1 a fost prima masina din WRC cu tractiune integrala care si-a demonstrat eficienta si care a facut sa dispara masinile RWD. La bordul unui Audi Quattro a reusit Michele Mouton sa intre in istorie: a fost prima femeie care a reusit sa castige un raliu din WRC, Sanremo Rally in 1981. Masina avea un motor de 2.2 litri supra-alimentat si producea aproximativ 450 cp in versiunea de competitie. Ulterior, aceasta masina a fost inlocuita de Audi Sport Quattro S1 care a participat si ea in WRC, dar cu un succes mai scazut. Sport Quattro insa a ramas una din cele mai agresive masini din WRC, fiind emblema Grupei B, grupa fara limitari, avand sub capota un motor de aproximativ 600 cp in 1986. Walther Rohrl a castigat urcarea in coasta de la Pikes Peak in 1987 cu un Audi Sport Quattro S1 Evolution 2.

Toyota Celica GT-Four

Pentru a-si omologa o masina in WRC, pentru grupa A de raliuri, Toyota a fost obligata sa fabrice 2500 de vehicule pentru strada. Japonezii au ales modelul Celica numit GT-Four ST20 pentru a fi produs in serie, o masina cu tractiune integrala si motor turbo de 2 litri care oferea o putere de 255 pentru piata japoneza sau 242 cp pentru cea europeana. Din aceasta masina a derivat masina de WRC care a reusit sa obtina 1993 si 1994 titlul mondial la constructori si patru titluri mondiale pentru piloti, in 1990 si 1992 lui Carlos Sainz, in 1993 finlandezului Juha Kankkunen si in 1994 francezului Didier Auriol. In versiunea de competitie, masina avea o putere de peste 350 cp si a reusit la acea vreme sa depaseasca modele precum Ford Escort RS Cosworth sau Lancia Delta HF Integrale. Insa in timpul sezonului 1995, la Raliul Cataluniei, echipa Toyota a fost prinsa folosind restrictoare de aer ilegale si a fost eliminata din WRC vreme de un an, iar pilotilor li s-au luat toate punctele acumulate. Presedintele FIA, Max Mosley, spunea la acea vreme: "Restrictorul ilegal pentru turbo folosit de Toyota este cel mai sofisticat obiect pe care l-am vazut in cei 30 de ani de motorsport".

Lancia Delta HF

6 din cele 10 titluri mondiale obtinute de Lancia au fost castigate de catre modelul Delta HF. Un record absolut pe care niciun alt model de masina nu a reusit sa-l atinga pana acum. Primul model Delta numit S4 avea un motor pozitionat central dotat atat cu o turbina, cat si cu un compresor mecanic, si a participat in Grupa B din WRC in sezoanele 1985 si 1986, inlocuind modelul Rally 037, pana cand aceasta grupa extrem de periculoasa a fost interzisa de FIA. Delta S4 avea puteri ce atingeau si 600 cp, insa inginerii italieni au testat motorul de 1.8 litri la o presiune de 5 bari, obtinand 1000 cp. In 1987, Grupa B a fost interzisa, asa ca Lancia a venit cu modelul Delta HF Integrale care avea un motor de 2 litri si o putere de pana in 350 cp. Delta a obtinut titlul constructorilor de 6 ori consecutiv, din 1987 pana in 1992 inclusiv, si 4 piloti au reusit sa castige titlul mondial cu Lancia Delta: Juha Kankkunen in 1987, Miki Biasion in 1989 si din nou Juha Kankkunen in 1991. Lancia Delta HF Integrale a fost produsa si in varianta de strada, fiind una din cele mai ravnite masini puternice produsa vreodata.

Подпишись на наш Telegram-канал