Data trecuta, in primul episod din seria noastra dedicata intamplarilor hazlii de la Uzina Dacia, intamplari reale spuse de cei care au lucrat acolo, va povesteam una din situatiile care duceau la starea proasta a vehiculelor iesite de pe linita de productie. Acum nu o sa va mai zic lucruri nasoale despre masinile Dacia, pentru ca acum o sa va spun ce faceau oamenii care lucrau acolo...
Am multe amintiri de pe vremea cand lucram la Mioveni, in anii '80, ca tinichigiu. Dar fara indoiala, cea mai memorabila amintire este una care s-a petrecut in 1982. Si o pastrez aproape de mine, vrand nevrand, pentru ca urmarile le port cu mine si le simt zi de zi...
Pe vremea aia avem doar 19 ani si eram unul din cei 30 si ceva de tinichigii care lucrau la Mioveni. Eu ma ocupam de prelucrarea finala a elementelor de caroserie, inainte sa le trimitem la vopsitorie. Mie imi placea la uzina, se platea bine, programul era destul de relaxat. Dar cel mai mult imi placea ca pe vremea aia lucrau foarte multe femei in fabrica. Nu stiu cum e acum la uzina Dacia moderna, dar in anii '80, cam jumatate din angajati erau femei. De unde si problemele mele...
Ti-am zis, aveam 19 ani, aproape 20. Si lucram la uzina cam de un an... Imi placea foarte mult pentru ca acolo mi-am pierdut fecioria. De fapt, nu chiar acolo, ci cu o colega, tinerica si ea, de la tapiterii. Ne-am imprietenit, stateam in pauza cu ea, plecam impreuna cu autobuzul, ma rog, ca orice adolescent normal... Cred ca daca ma gandesc mai bine, am si iubit-o putin. Dar mi-a trecut repede dupa ce, habar n-am din ce cauza, a fost data afara si nu am mai vazut-o.
Dar uzina era plina de domnisoare si doamne. Ce, crezi ca acum 30 de ani nu se facea sex ca la balamuc? Stai cuminte, nepoate, ca omul de cand se stie simte dorinta de a da sau lua la buci, indiferent ca e femeie sau barbat, indiferent ca este anul 1450, 1982 sau 2016. Poate ca atunci lucrurile nu erau chiar asa de perverse ca azi, ca nu aveai net sau programe TV care sa te inspire la tot felul de nebunii, insa sexul de placere era la ordinea zilei.
Nu stiu cum pizda ma-sii, m-am combinat eu imediat dupa despartirea de Tatiana, asa o chema pe gagica aia de 18 ani, cu una mai hoasca. Cred ca avea vreo 40 de ani, dar se tinea bine baba. Nu mai zic ca era casatorita si cu un sef de la matrite, adica lucrau in acelasi loc. Dar uzina Dacia era mare si atunci, puteai sa te pierzi usor in ea... Asa ca din cand in cand, ne mai faceam nevazuti si in vreo 15 minute ne faceam treaba. Sus halatul, jos nadragii, pe la spate ca era mai usor si repede, pac-pac de cateva ori si plecam inapoi la lucru.
Intr-o zi, tin minte ca era o vara incredibil de calduroasa. Nu aveam aer conditionat pe vremea aia, normal, asa ca in uzina erau peste 40 de grade. Mai ales la noi, acolo unde mai umblam cu incalzitoare... Tin minte ca era joi, ca joia era ziua noastra de intalnire in magazia de la subsol, de langa generatoare, unde ma intalneam cu doamna si ne faceam numarul saptamanal. Aveam ora fixa: 15:00, la putin timp dupa pauza de masa, cand stiam ca sefii de tura faceau un rond si lipseau din departamente.
Zis si facut: transpirat, mort de caldura, dar fericit ca urmeaza sa bag porcu'n beci, m-am fofilat si m-am facut nevazut, coborand scarile mici de fier, spre subsol. Aici, ma astepta doamna, la fel de entuziasmata ca si mine. Cand sa deschidem usa magaziei, ghici ce: era incuiata. Pentru prima oara in toate aceste luni de cand ii dezmorteam meduza, usa metalica a magaziei era incuiata. Dar ce e de facut?
Eu, cu boasele mele de 19 ani umflate si dornice de eliberare, doamna care astepta mereu cu sufletul la gura ziua de joi, mai fleasca decat un mop, niciunul nu ne gandeam sa renuntam. Cautam alt loc, la cat e de uriasa uzina asta nu are cum sa nu fie un culcus ascuns pe undeva...
Zis si facut. Urcam si o luam pe coridorul cu vestiarul, dar aici era mereu vanzoleala, nu puteam sa facem nimic. Si ajungem intr-o camera pe care o stiam, dar nu mai intrasem in ea din cauza vaporilor toxici. Era o camera in care se pregatea vopseaua si din care se coborau recipientii cu un lift mic in vopsitorie. Am intrat aici amandoi si, vazand ca nu miroase atat de rau a vopsea incat sa ne strice cheful, dar si pentru ca programul de pe usa anunta urmatoarea vizita de livrare a vopselei peste o ora, ne-am apucat de treaba.
Dar unde sa te apuci de treaba aici? Era o sina mecanica, dar oprita, cu doua etaje, care ducea niste recipienti mari de vopsea spre lift. Am scos halatele de pe noi si le-am pus pe sinele metalice, facand un loc foarte confortabil. Doamna, satula probabil de pozitia caprei, mi-a solicitat sa ma intind, ca sta ea deasupra mea. Eu atata am asteptat ca m-am intins pe sinele metalice, putin cam reci, dar dornic sa bag soseta pe clanta, nevoie mare!
Doamna mea isi ridica bluza si imi arata sanii ei mari si apetisanti in timp ce sare pe mine de zor si urla de placere. Eu, cand am vazut pozitia asta noua, am asteptat vreo 3 minute si era cat pe aci sa termin, sa explodez mai ceva ca un vulcan. Dar cand sa inchid ochii si sa strang puternic din dinti, simtind ca se apropie sfarsitul, aud un suierat puternic si sina metalica pe care stateam eu intins incepe sa se miste. Doamna sare de pe mine si cade in cur pe podeaua de gresie in timp ce eu ridic capul si simt cum ma strange ceva de buca stanga.
In timp ce banda de transportat galetile cu vopsea se misca, buca mea din stanga ramane prinsa intre elementii de fier ai sinei. Nu ma pot ridica si merg odata cu banda spre liftul care are usile inchise. Noroc ca este un intrerupator si opresc toata instalatia. Dar fundul meu este tot prins in menghina, la fel ca mine. Si incepe sa doara, sa curga sange... Ma smucesc, doamna se uita la mine, incearca sa traga de mine, nimic. Nu puteam nici sa anuntam pe cineva, ca m-ar fi gasit in fundul gol calare peste vopsea si nu aveam nicio explicatie.
Panicat ca nu pot sa ma ridic, m-am impins in maini mai tare si m-am deblocat. Dar cu un pret destul de scump. O bucata cam de marimea unui biscuite din buca mea stanga a ramas prinsa intre fiare. Sangele sioria peste tot, eu ma tineam cu mana de fund, femeia isi scosese bluza si imi tinea apasat, tipam amandoi... Era haos in toata regula. Mai ales daca te uitai pe banda de transport, acum plina de sange, unde zacea o halca de carne macra. Problema era alta, de fapt...
Tot sangele s-a scurs intr-un recipient mare, de vreo 20 de litri de vopsea, care avea deasupra un fel de palnie pentru umplere rapida. Cred ca am pierdut vreo jumatate de litru de sange acolo, majoritatea scurgandu-se in recipientul de vopsea pe care scria ALB 13. Bai frate, dar in ala cu ROSU 27 nu putea sa curga?
Am sters putin urmele masacrului, am dat drumul la banda care se pare ca era automata, am iesit pe nevazute si ne-am intors la lucru. De fapt, doar doamna, ca eu m-am dat accidentat la locul de munca, dupa ce "m-am lovit de rafturile cu aripi ascutite de Dacia 1310 intoarse de CTC" si am plecat acasa, unde am stat in concediu vreo 7 zile.
Cand m-am intors la munca, parca venisem in alta uzina. Lumea era cuminte, nu mai glumea nimeni, isi vedeau toti de treaba, sefii nu mai paraseau niciun post, colegii nu mai ieseau in pauze dupa cum voiau ei, iar prietena mea, doamna de 40 de ani, nici ca mai voia sa auda de sex sau de mine. Dar ce naiba se intamplase oare?
Pai cat am stat acasa, facand antitetanos si lingandu-mi rana de pe fund dormind doar pe burta, pe linia de asamblare au aparut 4 masini Dacia 1310 intr-o culoare noua: ROZ. O culoare care nu era in paletarul uzinei Dacia... Lucrul s-a oprit, s-a facut o comisie, s-au cautat vinovatii, s-a cautat o explicatie... Si s-a facut o investigatie interna: cine a amestecat ROSU 27 cu ALB 13?
In mintea mea, totul era clar. Unicul raspunzator pentru aceasta culoare dubioasa eram eu si accidentul "dorsal" care a modificat nuanta originala a celor 4 Dacii putin diferite decat celelalte. Dar eram ultimul suspect, deoarece, saracul de mine, statusem acasa la pat, bolnav, in urma unui accident de munca... Nimeni nu ar fi banuit ca acele masini sunt vopsite cu ADN-ul meu.
